Prietenie

Mă infior la gândul că zilele trec atât de repede.Şi câteodată stau şi mă gândesc la tot ceea ce am făcut în ziua respectivă, sau mă gândesc la toate lucrurile şi evenimentele care m-au marcat pe parcursul unei perioade. Realizez, cu regret, că lumea nu mai e atât de mare, cum o credeam când eram mică..sau imi dau seama că puţine sunt lucrurile care chiar rezistă în timp.Acum mă gândesc la prietenie.Nu ştiu dacă o fac cu regret, dar simt o nostalgie, o tristeţe, un gol imens.Nu ar trebui să mă plâng, pentru că am prieteni care, sunt convinsă că, dacă voi avea nevoie de ajutor, ei îmi vor fi alături(aşa vreau sa cred).Dar totuşi..de ce mă simt singură? De ce simt că, încetul cu încetul, toţi se îndepărtează? Sau poate cer eu prea mult? E posibil.Am aşteptări (prea) mari .Dar e oare atât de absurd?
Mi-ar fi plăcut ca măcar prietenia să fi fost o pată de culoare în lumea asta gri, monotonă, insensibilă.Da.O salvare.